Seminar Hobbes la ICUB-Humanities
În fiecare joi, la ICUB-Humanities se desfășoară seminarul Hobbes, un grup de lucru „pe text” coordonat de Claudia Dumitru (Princeton University). La seminar participă studenți, doctoranzi și cercetători de la Universitatea din București, Universitatea din Ghent, Universitatea din Groningen, Stanford University și Princeton University. Grupul se întâlnește săptămânal, joi de la ora 18 pentru a discuta câteva dintre textele fundamentale ale proiectului hobbesian cunoscut sub numele de Elements of philosophy. Participanții citesc fragmente din: De Corpore, De Cive, De Homine, Leviathan, The Elements of Law.
Joi, 11 martie, în discuție au fost pasaje din capitolul 6 denumit On Method, din lucrarea lui Thomas Hobbes – De Corpore. Discutasem în sesiunile anterioare despre felul în care definește Hobbes filosofia ca fiind o cunoaștere a efectelor derivată din cunoașterea posibilelor moduri în care aceste efecte sunt generate si viceversa. În acest capitol Hobbes definește metoda în studiul filosofiei ca fiind maniera cea mai rapidă de a afla cauze pornind de la efecte (analiza) și efecte pornind de la cauze (sinteza). Noi am încercat să înțelegem relația dintre universal-particular, părți și întreg, care e esențială pentru înțelegerea metodei. Pasajul de la care am pornit era De Corpore 6.2, unde Hobbes spune că lucrurile particulare (e.g. un om) sunt mai bine cunoscute prin simțuri decât cele universale care intră în componența lor (i.e. trăsăturile de animalitate, raționalitate etc. care intră in ideea noastră despre omul particular). Pe de altă parte, când gândim filosofic și reflectăm asupra cauzelor, universalele ne sunt mult mai bine cunoscute decât lucrurile particulare. O problemă pe care am ridicat-o se află la sfârșitul acestei secțiuni, unde Hobbes pare să inverseze terminologia pe care o folosise anterior și să spună că lucrurile universale ne sunt mai bine cunoscute prin simțuri. Ne-am uitat la capitolele anterioare și propus diferite variante de a întelege ce s-a întâmplat, inclusiv că Hobbes ar putea folosi unele cuvinte în mod ambiguu. Sugestia ca traducerea ar putea fi deficitară a fost propusă dar neinvestigată și rămâne pentru data viitoare.
Despre cauze și mișcare.
Cauzele lucrurilor universale sunt manifeste prin ele însele, adică nu au nevoie de metodă pentru a fi găsite, ni se spune în De Corpore 6.5. La Hobbes cauza primă a lucrurilor universale este mișcarea. Din mișcare decurge totul în natură, un lanț cauzal al naturii. Am discutat ce înseamnă că sunt manifeste cauzele și de ce este mișcarea fundamentală în raport cu celelalte entități din natură. Pe când celelalte lucruri sunt înțelese cauzal prin mișcare, mișcarea nu mai are alte cauze în afară de mișcare. Asta ne-a condus însă la întrebarea de cum explică Hobbes starea de repaus și ce o cauzează, ca pe o altă stare a corpului sau ca pe un caz limită de mișcare? Iar dacă mișcarea este definită în funcție de spațiu, de ce nu este spațiul elementul fundamental? Am decis să oprim discuția până data viitoare, când vom fi citit capitolele următoare din De Corpore și vom avea o idee mai bună despre ce crede Hobbes despre spațiu, timp și mișcare.
Despre filosofia civilă și cea morală.
Ele par a fi văzute de către Hobbes ca două entități distincte, și nu neapărat conectate? Am discutat acest aspect atât în legătură cu De Corpore 6.7, cât și cu schema științelor din Leviathan, în care etica apare sub studiul corpurilor naturale, iar filosofia civilă sub studiul corpurilor artificiale. În acest context pare că avem de-a face din nou cu mișcarea, de data aceasta însă cu ceea ce Hobbes numește o mișcare a minții astfel cauzele unei astfel de mișcări nu sunt surprinse doar de raționamentul științific de la principii universale ci și de experiență. La Hobbes experiența nu este neapărat înțeleasă că raportare la lumea exterioară, ea este înțeleasă în acest context ca modalitate de introspecție, o experiență proprie individului de a cunoaște cauzele mișcării minții prin introspecție. Am încercat să înțelegem cum se potrivește această introspecție cu studiul cauzal al pasiunilor. Am început de asemenea să vorbim despre care sunt noțiunile de pornire în filosofia civilă. Ne vom întoarce la aceste subiecte în două săptămâni.