(English version below)

Aflat pe teritoriul comunei Mânăstirea din județul Călărași, situl arheologic Sultana-Malul Roșu este considerat unul dintre cele mai spectaculoase situri arheologice din România, fiind, de altfel, primul loc în care s-a făcut cercetare științifică asupra culturii Gumelnița.

Poziționat pe o terasă înaltă aflată pe partea dreaptă a văii Mostiștea, pe malul lacului Iezerul Mostiștea, Sultana-Malul Roșu este unul dintre cele mai reprezentative și prolifice situri arheologice neo-eneolitice din țară. Cu o cercetare de tradiție care a început în 1923, situl a prilejuit descoperirea unor artefacte de o valoare culturală excepțională, unele dintre ele cu caracter de unicat la nivel mondial, între care amintim „Vasul cu Îndrăgostiți”, două „Zeițe” și o serie de obiecte realizate din materii prime exotice, aur, cupru, malahit sau scoici mediteraneene, care se remarcă deopotrivă prin calitatea execuției și prin durabilitate.

În acest context, echipa Proiect sub lupă s-a deplasat atât la situl Sultana-Malul Roșu, cât și în laboratoarele ArchaeoSciences ca să-i întrebe pe arheologii Cătălin Lazăr, Victor Cristian Roth, Marian Voicu și Ana García-Vázquez, precum și pe prorectorul pentru Cercetare al Universității din București, biologul Carmen Chifiriuc, de ce este acest sit arheologic atât de important pentru România, ce ne spune el despre cercetarea arheologică din țară și din lume, dar și despre rolul interdisciplinarității pentru investigarea unor fenomene esențiale în evoluția societății umane.

Vă invităm să urmăriți materialul rezultat în episodul cu numărul șapte al seriei Proiect sub lupă, care poate fi accesată cu un click mai jos.

Cercetat încă din 1923 de profesorul Ioan Andrieșescu și studentul său, Vladimir Dumitrescu, situl Sultana-Malul Roșu a dezvăluit pentru prima dată o așezare aparținând culturii Gumelnița (c. 4600-3900 BCE).

După ce a trecut prin diverse etape, dictate deopotrivă de interesul științific variabil și de evoluția socio-politică din țară, cercetarea a fost reluată în 2001 la inițiativa profesorului Radian Andreescu, în cadrul proiectului multidisciplinar „Începuturile civilizației europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos”, care propunea o abordare interdisciplinară unică la acel moment în România.

Astăzi, coordonarea cercetării este asigurată de Dr. Cătălin Lazăr, de la Institutul de Cercetare al Universității din București (ICUB), secondat de Dr. Theodor Ignat de la Muzeul Municipiului București și cercetător asociat la ICUB.

În prezent, cercetarea științifică de la Sultana Malu-Roșu, patronată de Universitatea din București, este una sistematică și permanentă și presupune activitatea combinată și colaborarea mai multor instituții din țară (Universitatea din București, Muzeul Municipiului București, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița și Muzeul Dunării de Jos din Călărași) și din străinătate (Christian-Albrechts-Universität zu Kiel, Germania, HOGENT, Belgia).

Demersurile de cercetare includ prospecțiuni non-intruzive terestre, aeriene și acvatice, carotaje, precum și studii de arheozoologie, arheobotanică, malacologie, carpologie, antropologie fizică și culturală, antracologie, precum și studii extinse asupra uneltelor din silex și materii dure animale și a ceramicii, efectuate prin intermediul arheologiei experimentale, dublate de investigații moleculare complexe (izotopi stabili și radiogenici, ADN etc.).

Pornind de la aceste date și ținând cont de importanța incontestabilă a sitului, am invitat o parte din echipa de cercetători care dă viață acestui sit să ne spună povestea lui și să ne vorbească despre trecutul, prezentul și viitorul profesiei de arheolog.

• De ce este importantă cercetarea arheologică de la situl Sultana-Malul Roșu?
• Când și cum au început cercetările la acest sit?
• Prin ce se diferențiază acest sit arheologic de altele și ce reprezintă el pentru arheologii care îl cercetează?
• Care este rolul platformei ArchaeoSciences și a sitului arheologic de la Sultana-Malul Roșu în ecosistemul de cercetare al Universității din București?
• Cât de interdisciplinară este cercetarea de la situl arheologic Sultana-Malul Roșu?
• Cum și de ce ajunge un arheolog la Sultana-Malul Roșu?
• Cum arată și cum se desfășoară cercetarea de teren acolo? Cum arată o zi de cercetare pe teren pentru un arheolog?
• Care au fost momentele de maximă satisfacție trăite de arheologi de la Sultana-Malul Roșu?
• Ce se întâmplă cu datele colectate în activitatea de teren și cum ajung aceste descoperiri să apară în publicații de impact?
• Cum arată colaborarea în cadrul unei echipe de arheologi cu profiluri și formări diferite?
• Ce ar putea motiva un tânăr să se îndrepte spre arheologie?
• Ce li se pare tinerilor care vizitează situl mai interesant? Cam care sunt principalele întrebări pe care ei le adresează?
• Ce ar trebui să se schimbe pentru ca tinerii să rămână în zona de cercetare, să nu se retragă spre alte zone?

Răspunsuri la toate aceste întrebări și la multe altele ne oferă prorectorul pentru Cercetare al Universității din București, biologul Carmen Chifiriuc, și arheologii Cătălin Lazăr, Victor Cristian Roth, Marian Voicu și Ana García-Vázquez în ediția cu numărul 7 a seriei Proiect sub lupă.

Carmen Chifiriuc este biolog specializat în microbiologie și imunologie și profesor universitar doctor la Facultatea de Studii Interdisciplinare a UB. Din 2019, este prorector pentru Cercetare în cadrul Universității din București și coordonează activitatea de cercetare științifică a instituției și a Institutului de Cercetare al Universității din București. Și-a început cariera de cercetare în 1997, ca biolog în cadrul laboratorului Vibrio din Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „I. Cantacuzino” din București. A fost bursier al Rețelei Internaționale a Institutelor „Pasteur“ din Bangui și Paris, iar în 2005 și-a susținut teza de doctorat pe tema interacțiunii dintre paraziți și statutul imunitar al gazdei. În calitate de manager național a contribuit la includerea României în Rețeaua Europeană de Supraveghere a Rezistenței la Antibiotice (EARSS).

Activează neîntrerupt din 2003 la Universitatea din București, perioadă în care, în paralel cu activitatea didactică, a coordonat numeroase granturi de cercetare cu finanțare internă și externă și a fost membră în echipele a peste 50 de proiecte de cercetare, naționale și internaționale. Principalele ei direcții de cercetare vizează investigarea rezervoarelor de virulență și rezistență la antibiotice din sectorul clinic și din mediu, studiul interrelațiilor gazdă-agent infecțios, al rolurilor microbiotei în diferite patologii și al imunității antiinfecțioase; dezvoltarea unor metode rapide de diagnostic microbiologic sau dezvoltarea și evaluarea unor noi strategii antimicrobiene, cu aplicații în domeniul biomedical și în ecologie.

Cătălin Lazăr este cercetător la Universitatea din București, coordonator al platformei ArchaeoSciences din cadrul Institutului de Cercetare al Universității din București (ASp-ICUB) și responsabil științific al șantierelor arheologice de la Sultana-Malul Roșu și Gumelnița. Interesele sale de cercetare vizează prospectarea și excavarea siturilor neolitice și eneolitice, comportamentele funerare, paleodemografia și practicile mortuare din Europa de Sud-Est și de Est. De asemenea, cercetările sale se concentrează asupra identităților bioculturale/geoculturale ale comunităților neolitice, dinamicii populațiilor din trecut, arheologiei experimentale și interacțiunii dintre om și mediu, analizată în corelație cu diferite forme de stres geo-eco-climatic.

Este implicat în numeroase proiecte de cercetare naționale și internaționale și este autorul a numeroase articole, studii, capitole și volume de specialitate. Totodată, este membru al mai multor asociații profesionale, între care European Association of Archaeologists (EAA) și Asociația Română de Arheologie (ARA).

Victor Cristian Roth este arheolog, membru al platformei ArchaeoSciences din cadrul ICUB, iar drumul său spre arheologie a fost, așa cum spune, o combinație între destin și propriile alegeri. A urmat secția de Istoria Artei a Facultății de Istorie a UB. Pasionat de arheologie și preistorie, pentru el, alegerea unui sit pentru practica de specialitate a fost un proces căruia i-a dedicat întreaga atenție, apelând la propriile cunoștințe și la discuții cu profesorii Facultății de Istorie. Practica pe situl de la Sultana Malul Roșu a fost cea care, privind retrospectiv, i-a cimentat traseul profesional. Integrarea în echipa ArchaeoSciences a însemnat pentru el trecerea printr-o gamă largă de discipline, pornind de la plastica antropomorfă a culturii Gumelnița și încercarea de a descifra mecanismele de gândire din spatele acesteia și sfârșind cu prospecțiunile non-intruzive aplicate în cercetarea arheologică. De altfel, această din urmă direcție reprezintă domeniul actual de activitate și tema pe care își propune să o aprofundeze și să o extindă în cadrul lucrării de doctorat, având un potențial uriaș în identificarea și cercetarea zonelor de interes arheologic.

Marian Voicu este absolvent de științe politice la Universitatea din București și și-a început formarea academică și de cercetare cu o întrebare aparent simplă, dar care traversează întreaga istorie a gândirii politice: de unde pornim atunci când imaginăm începutul societății? Așa cum explică, a observat rapid că marile teorii politice își construiesc argumentele pe o anumită viziune despre „începutul istoriei”, o scenă originară adesea idealizată, speculativă sau pur conceptuală. Pentru a înțelege cât din aceste construcții teoretice se sprijină pe realități istorice și cât pe imaginație, a ales să coboare în teren și de câțiva ani participă constant la săpături arheologice în situri neolitice, încercând să confrunte ipotezele filosofice cu datele materiale ale unora din cele mai vechi societăți umane.

Ana García-Vázquez este bioarheolog cu diplomă de licență în biologie, iar activitatea ei de cercetare se concentrează pe preistoria Europei și a Asiei de Vest. Munca sa examinează strategiile de subzistență din trecut, agricultura, mobilitatea și răspunsurile umane la schimbările de mediu, prin studiul integrat al resturilor umane, animale și vegetale. Pentru a aborda aceste teme, ea combină analiza izotopilor stabili, datarea cu radiocarbon, paleoproteomica și ADN-ul vechi. Și-a susținut doctoratul în anul 2015 la Universitatea din A Coruña (Spania), absolvind cu cea mai înaltă distincție și primind „Premiul Extraordinar de Doctorat”. Cercetarea sa doctorală a combinat analiza izotopilor stabili, ADN-ul vechi și morfometria pentru a investiga istoria faunei cuaternare din nord-vestul Peninsulei Iberice. În timpul primei etape postdoctorale la Institutul Universitar de Geologie (IUX) din cadrul Universității din A Coruña, și-a extins expertiza metodologică prin încorporarea paleoproteomicii și s-a specializat ulterior în ADN vechi printr-un stagiu de cercetare la Universitatea din Potsdam (Germania).

Din anul 2020, este cercetător postdoctoral la Platforma ArchaeoSciences a Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB), unde a înființat și conduce în prezent primul laborator din România dedicat pretratării probelor arheologice pentru analiza izotopilor stabili și datarea cu radiocarbon. Pe parcursul carierei sale, a contribuit la dezvoltarea unor noi metodologii și a unor baze de date izotopice (baselines) pentru studiul dietei, păstoritului, agriculturii și rezilienței la stresul climatic. Până în prezent, a publicat 24 de articole, având și alte lucrări în curs de evaluare, a obținut finanțări competitive la nivel național și internațional și a stabilit colaborări cu echipe de cercetare din întreaga Europă și din Statele Unite.

Platforma ArchaeoSciences a Universității din București este parte componentă a Institutului de Cercetare al Universității din București (ICUB) și își propune facilitarea abordării complexe, interdisciplinare și integrative a patrimoniului cultural arheologic, prin intermediul desfășurării unor activități sistematice și coordonate de cercetare și formare în domeniile științelor arheologice și ale patrimoniului cultural material și imaterial. Mai multe informații despre platforma ArchaeoSciences din cadrul ICUB pot fi accesate aici.

The Story of Sultana-Malul Roșu and of the Archaeologists Bringing It to Life: A New Episode of the “Project under the Lens” Series

The Sultana-Malul Roșu archaeological site, located in Mânăstirea, Călărași County, is considered one of Romania’s most spectacular archaeological locations. It holds the distinction of being the first site where scientific research was conducted on the Gumelnița culture.

Located on a high terrace on the right side of the Mostiștea Valley, on the shores of Lake Iezerul Mostiștea, Sultana-Malul Roșu is one of the most representative and prolific Neo-Eneolithic archaeological sites in the country. With a long tradition of research beginning in 1923, the site has yielded artifacts of exceptional cultural value—some of which are unique worldwide. Notable among these are the “Lovers’ Vessel,” two “Goddesses,” and a series of objects crafted from exotic raw materials such as gold, copper, malachite, or Mediterranean shells, all of which are remarkable for both their craftsmanship and durability.

In this context, the “Project Under the Lens” team traveled to both the Sultana-Malul Roșu site and the ArchaeoSciences laboratories to interview archaeologists Cătălin Lazăr, Victor Cristian Roth, Marian Voicu, and Ana García-Vázquez, as well as the Vice-Rector for Research at the University of Bucharest, biologist Carmen Chifiriuc, regarding why this archaeological site is so significant for Romania, what it reveals about archaeological research both nationally and globally, but also the vital role of interdisciplinarity in investigating essential phenomena in the evolution of human society.

We invite you to watch the resulting material in the seventh episode of the “Project under the Lens” Series, which can be accessed by clicking below.

First excavated in 1923 by Professor Ioan Andrieșescu and his student, Vladimir Dumitrescu, the Sultana-Malul Roșu site revealed, for the first time, a settlement belonging to the Gumelnița culture (c. 4600–3900 BCE).

Having passed through various stages—dictated by shifting scientific interests and the country’s socio-political evolution—research was resumed in 2001 at the initiative of Professor Radian Andreescu. This occurred within the framework of the multidisciplinary project “The Beginnings of European Civilization: The Neo-Eneolithic on the Lower Danube,” which introduced an interdisciplinary approach that was unique in Romania at that time.

Today, research coordination is led by Dr. Cătălin Lazăr from the Research Institute of the University of Bucharest (ICUB), assisted by Dr. Theodor Ignat from the Bucharest Municipality Museum, also an associate researcher at ICUB.

Currently, the scientific research at Sultana-Malul Roșu, under the patronage of the University of Bucharest, is systematic and ongoing. It involves the combined efforts and collaboration of several national (University of Bucharest, Bucharest Municipality Museum, “Vasile Pârvan” Institute of Archaeology, Gumelnița Civilization Museum in Oltenița and Lower Danube Museum in Călărași) and international (Christian-Albrechts-Universität zu Kiel – Germany,  HOGENT – Belgium) institutions.

Research efforts include non-intrusive terrestrial, aerial, and underwater surveys, core sampling, as well as studies in archaeozoology, archaeobotany, malacology, carpology, physical and cultural anthropology, and anthracology. These are complemented by extensive studies on flint tools, hard animal materials, and ceramics—conducted through experimental archaeology—and further supported by complex molecular investigations such as stable and radiogenic isotopes and DNA analysis.

Based on these facts and considering the undeniable importance of the site, we invited a few members of the research team who bring this site to life to tell us its story and speak about the past, present, and future of the archaeological profession.

• Why is the archaeological research at the Sultana-Malul Roșu site important?
• When and how did research at this site begin?
• What distinguishes this archaeological site from others, and what does it represent for the archaeologists who study it?
• What is the role of the ArchaeoSciences platform and the Sultana-Malul Roșu archaeological site within the University of Bucharest’s research ecosystem?
• How interdisciplinary is the research at the Sultana-Malul Roșu archaeological site?
• How and why does an archaeologist end up at Sultana-Malul Roșu?
• What does fieldwork look like and how is it carried? What does a day of fieldwork look like for an archaeologist?
• What have been the moments of greatest satisfaction experienced by the archaeologists at Sultana-Malul Roșu?
• What happens to the data collected during fieldwork, and how do these discoveries end up in high-impact publications?
• How does collaboration look like within a team of archaeologists with such different profiles and backgrounds?
• What might motivate a young person to pursue archaeology?
• What do young people visiting the site find the most interesting? What are the main questions they ask?
• What needs to change so that young people remain in the research field instead of moving to other sectors?

Answers to all these questions and many more are provided by the Vice-Rector for Research at the University of Bucharest, biologist Carmen Chifiriuc, and archaeologists Cătălin Lazăr, Victor Cristian Roth, Marian Voicu, and Ana García-Vázquez in the seventh edition of the Project under the Lens Series.

Carmen Chifiriuc is a biologist specializing in microbiology and immunology, as well as University Professor at the UB Faculty of Interdisciplinary Studies. Since 2019, she has served as the Vice-Rector for Research at the University of Bucharest, coordinating the scientific research activities of both the institution and the Research Institute of the University of Bucharest (ICUB). She began her research career in 1997 as a biologist in the Vibrio laboratory at the “I. Cantacuzino” National Military-Medical Institute for Research and Development in Bucharest. She was a fellow of the International Network of Pasteur Institutes in Bangui and Paris, and in 2005, she defended her doctoral thesis on the interaction between parasites and the immune status of the host. As a national manager, she contributed to the inclusion of Romania in the European Antimicrobial Resistance Surveillance System (EARSS).

She has been an active faculty member at the University of Bucharest since 2003. During this period, alongside her teaching duties, she has coordinated numerous research grants with both domestic and international funding and has been a team member for over 50 national and international research projects. Her primary research directions focus on investigating virulence and antibiotic resistance reservoirs in clinical and environmental sectors; studying host-infectious agent interrelationships, the roles of the microbiota in various pathologies, and anti-infectious immunity; developing rapid microbiological diagnostic methods; and the development and evaluation of new antimicrobial strategies with applications in the biomedical and ecological fields.

Cătălin Lazăr is a researcher at the University of Bucharest, coordinator of the ArchaeoSciences platform within the Research Institute of the University of Bucharest (ASp-ICUB), and the scientific lead for the archaeological sites at Sultana-Malul Roșu and Gumelnița. His research interests focus on the prospecting and excavation of Neolithic and Eneolithic sites, funerary behaviors, paleodemography, and mortuary practices in Southeast and Eastern Europe. Additionally, his work centers on the biocultural/geocultural identities of Neolithic communities, past population dynamics, experimental archaeology, and human-environment interaction, analyzed in correlation with various forms of geo-eco-climatic stress.

He is involved in numerous national and international research projects and has authored a wide range of specialized articles, studies, chapters, and volumes. Furthermore, he is a member of several professional associations, including the European Association of Archaeologists (EAA) and the Romanian Association of Archaeology (ARA).

Victor Cristian Roth is an archaeologist and a member of the ArchaeoSciences platform within ICUB; his path to archaeology was, as he puts it, a combination of destiny and personal choice. He attended the Art History department of the UB Faculty of History. Passionate about archaeology and prehistory, he dedicated his full attention to selecting a site for his specialized internship, relying on his own knowledge and discussions with professors at the Faculty of History. Retrospectively, his internship at the Sultana-Malul Roșu site was what cemented his professional trajectory. Joining the ArchaeoSciences team meant engaging with a wide range of disciplines—starting with the anthropomorphic figurines of the Gumelnița culture and the attempt to decipher the thought mechanisms behind them, and culminating in the application of non-intrusive prospecting in archaeological research. This latter direction represents his current field of activity and the subject he intends to deepen and expand upon in his doctoral thesis, given its massive potential for identifying and investigating areas of archaeological interest.

Marian Voicu is a political science graduate from the University of Bucharest who began his academic and research training with a seemingly simple question that spans the entire history of political thought: where do we begin when we imagine the start of society? As he explains, he quickly noticed that major political theories build their arguments upon a certain vision of the “beginning of history”—an original scene that is often idealized, speculative, or purely conceptual. To understand how much of these theoretical constructs rely on historical realities versus imagination, he chose to go into the field. For several years, he has been a constant participant in archaeological excavations at Neolithic sites, seeking to confront philosophical hypotheses with the material data of some of the earliest human societies.

Ana García-Vázquez is a bioarchaeologist with a bachelor’s degree in biology, and her research focuses on the prehistory of Europe and West Asia. Her work examines past subsistence strategies, agriculture, mobility, and human responses to environmental changes through the integrated study of human, animal, and plant remains. To address these themes, she combines stable isotope analysis, radiocarbon dating, paleoproteomics, and ancient DNA. She defended her doctoral thesis in 2015 at the University of A Coruña (Spain), graduating with the highest honors and receiving the “Extraordinary Doctorate Award.” Her doctoral research combined stable isotope analysis, ancient DNA, and morphometrics to investigate the history of Quaternary fauna in the northwest Iberian Peninsula. During her first postdoctoral stage at the University Institute of Geology (IUX) at the University of A Coruña, she expanded her methodological expertise by incorporating paleoproteomics and later specialized in ancient DNA through a research residency at the University of Potsdam (Germany).

Since 2020, she has been a postdoctoral researcher at the ArchaeoSciences Platform of the Research Institute of the University of Bucharest (ICUB), where she established and currently leads the first laboratory in Romania dedicated to the pretreatment of archaeological samples for stable isotope analysis and radiocarbon dating. Throughout her career, she has contributed to the development of new methodologies and isotopic databases (baselines) for the study of diet, herding, agriculture, and resilience to climate stress. To date, she has published 24 articles, with additional works currently under review, has secured competitive funding at both national and international levels, and has established collaborations with research teams across Europe and the United States.

The ArchaeoSciences Platform of the University of Bucharest is a component of the Research Institute of the University of Bucharest (ICUB). It aims to facilitate a complex, interdisciplinary, and integrative approach to archaeological cultural heritage through systematic and coordinated research and training activities in the fields of archaeological sciences and both tangible and intangible cultural heritage. More information about the ArchaeoSciences platform within ICUB can be accessed here.